România · insolvențăPlata înainte de insolvență
Procedura de insolvență este deschisă la 25 august 2026. Cu patru luni înainte, debitoarea a vândut un utilaj CNC evaluat intern la 410.000 lei pentru 235.000 lei unei societăți controlate de fratele administratorului. Cu cinci luni înainte, a constituit o ipotecă pentru un împrumut al acționarului care fusese anterior negarantat. În paralel există plăți obișnuite către furnizori și o rambursare anticipată a unei datorii scadente abia după deschiderea procedurii.
Reconstruiește plata, momentul insolvenței și contrapartida înainte să califici operațiunea.
Aceeași plată poate fi analizată diferit în funcție de moment, contraprestație și starea debitorului. Nu alege remediul înainte să fixezi aceste elemente.
Nu toate operațiunile intră în aceeași fereastră de anulare.
Pentru fiecare fapt, alege calificarea care trebuie investigată prioritar. Categoriile se pot suprapune în litigiu; aici urmărești ancora cea mai puternică din dosarul actual.
Creditorul de 23% nu poate sări direct peste arhitectura legii.
Alege actorul sau concluzia corectă pentru fiecare rută procedurală.
Ai buget pentru patru verificări.
Alege patru măsuri care separă o operațiune anulabilă de o tranzacție comercială normală.
Ce faci înainte să transformi suspiciunea în acțiune?
Alege traseul procedural cu cel mai bun raport între control, legitimare și cost probator.
Ai separat suspiciunea economică de mecanismul juridic de anulare.
Poziția defensabilă
Vânzarea vădit sub valoare, constituirea unei garanții pentru o creanță anterior negarantată și plata anticipată a unei datorii scadente după deschiderea procedurii ridică ipoteze distincte din art. 117. Relația cu o persoană apropiată conducerii poate adăuga un strat suplimentar de analiză în fereastra de doi ani, dar nu elimină necesitatea probei privind operațiunea concretă.
Acțiunea aparține în primul rând administratorului sau lichidatorului judiciar. Dacă acesta nu o introduce, legea oferă rute subsidiare comitetului creditorilor și, în condițiile art. 118, creditorului care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor. Un creditor cu 23% trebuie să lucreze prin arhitectura procedurii, nu să presupună că poate acționa singur pe temeiul cotei sale.
