Austria → România · executareSentința de la Viena
O societate austriacă obține la Viena o hotărâre arbitrală de 1,8 milioane EUR împotriva unui SRL din Iași. Debitorul a introdus în Austria o acțiune în anulare, dar nu există un ordin de suspendare a hotărârii. În România, debitorul pregătește apărarea pe fond: „arbitrii au interpretat greșit contractul”. Tu trebuie să filtrezi ce poate fi verificat în exequatur, ce documente sunt realmente necesare și ce efect are procedura de anulare pendinte la sediul arbitrajului.
Deschide cele 8 piese și construiește „pașaportul” hotărârii.
În exequatur nu rejudeci contractul. Verifici identitatea hotărârii, convenția arbitrală, regularitatea procedurii și eventualele motive limitate de refuz.
Califică cele patru elemente care deschid procedura în România.
Separă apărarea permisă de rejudecarea fondului.
Convenția de la New York oferă motive limitate de refuz. „Tribunalul arbitral a interpretat prost contractul” nu devine, prin simpla reformulare, motiv de exequatur.
Alege cele patru documente care trebuie să ajungă în cererea de recunoaștere/executare.
Acțiunea în anulare din Austria nu produce automat același efect în România.
Ai tratat hotărârea arbitrală ca titlu transfrontalier, nu ca un nou proces pe fond.
Poziția defensabilă
O hotărâre arbitrală pronunțată la Viena este străină pentru România și intră în regimul Convenției de la New York și al Codului de procedură civilă. Instanța de exequatur nu este o instanță de apel asupra raționamentului contractual al arbitrilor. Motivele de refuz privesc, în esență, convenția arbitrală, notificarea și posibilitatea de apărare, limitele mandatului, componența/procedura, caracterul obligatoriu ori anularea/suspendarea hotărârii, arbitrabilitatea și ordinea publică.
Faptul că în statul sediului arbitrajului există o acțiune în anulare pendinte nu obligă automat instanța română să refuze sau să oprească executarea. Art. VI din Convenție permite instanței să amâne decizia dacă apreciază potrivit și, la cererea creditorului, să solicite debitorului o garanție adecvată. Strategia trebuie deci să distingă „cerere de anulare pendinte” de „hotărâre efectiv anulată sau suspendată”.
