România ↔ Italia · succesiuneTestamentul de la Bologna
Un cetățean român moare la Bologna după opt ani de viață între Italia și România. Are apartament în Iași, cont bancar în Italia și un testament notarial prin care a ales expres legea română. Un copil spune: „avem imobil în Iași, deci facem totul în România”.
Începe cu viața defunctului, nu cu adresa din buletin.
Reședința obișnuită este punctul de plecare atât pentru jurisdicție, cât și, în lipsa alegerii legii, pentru legea succesiunii. Deschide toate cele 8 piese.
Cântărește indiciile. Nu toate au aceeași forță.
Pentru fiecare fapt, stabilește greutatea lui în determinarea reședinței obișnuite la data decesului.
Atașează fiecărei propoziții axa juridică potrivită.
Aceeași speță poate avea instanță italiană și lege română. Nu forța cele două întrebări să aibă același răspuns.
Schimbă o singură ipoteză și vezi ce se mută.
Alege concluzia procedurală pentru fiecare scenariu.
Selectează patru efecte pe care le poți susține despre Certificatul european de moștenitor.
Certificatul este un instrument de circulație a statutului și drepturilor. Nu creează singur nici jurisdicția, nici legea aplicabilă.
Alege ruta pentru client.
Ai separat reședința obișnuită, legea aleasă și jurisdicția — exact cele trei lucruri care se confundă cel mai ușor.
Poziția defensabilă
Dacă centrul efectiv al vieții defunctului era în Italia la data decesului, regula generală din art. 4 indică jurisdicția statului reședinței obișnuite. Alegerea expresă a legii române în testament poate face ca legea română să guverneze succesiunea în ansamblul ei, conform art. 22–23, fără să mute automat jurisdicția.
Pentru că legea aleasă este legea unui stat membru, părțile interesate pot, în condițiile art. 5, conveni în scris asupra instanțelor acelui stat. Certificatul european de moștenitor nu este obligatoriu, dar poate fi folosit pentru a dovedi în alt stat membru calitatea și drepturile moștenitorului și produce efecte fără o procedură specială.
